Poveste [partea I]

Primavara incepe cu..?!? A iubi inseamna primavara..a cunoaste inseamna iarna! Inchide ochii pentru o secunda. Asa! Sa lasi vantul sa inceapa a bate. Sa-l auzi cum invie si cum da roata strazii si scarilor de bloc, si doar asa…cu ochii stransi, sa simti bucuria lui suierata, de-a iesi la plimbare. Numai in felul acesta poti face niste lucruri sa dispara. Inchide ochii pentru secunda,asculta in inima mea. Mi-amintesc de prima zi in care te-am zarit. Uimita,ametita,fermecata, nu ma mai saturam privindu-te. Te-am privit atat,incat deodata am simtit ca ma pandea destinul. Pe jumatate fascinata am incercat sa ma agat de ceva ca sa-mi opresc prabusirea. Faptura aflata in fata mea suradea. Un zambet de o frumusete supraomeneasca,o frumusete care nu putea veni decat din Iad sau din Rai. El nu era un simplu baiat plamadit din putina tarana de-a noastra si abia luminat launtric de palpaietoarea raza a unui suflet. Era un inger! Dar poate el trebuie sa iubeasca numai un alt inger, gand care ma cutremura cu deznadejde.
Am sa incerc sa descriu linistea unei nopti de primavara..durereos de scurta,infiorator de senina. Acele seri in care faceam schimb doar de taceri,de ganduri ce se intrepatrund. Imi inabuseam emotiile, imi asundeam privirea, ignoram vibratiile inimii. Sufletul mi-era prea plin pentru a incapea intre cei patru pereti ai lumii,ce pastreaza vocea ta. Intr-o zi, nu stiu cum parca s-a raspndit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbea prin minte,prin suflet, pe buze..Un singur nume…al tau. NU,nu stiu ce s-a intamplat,cum nu stiu de ce tocmai la tine mi

s-a oprit existenta. Poate ca stii tu…Tu stii tot!