04 decembrie 2010

Scrisoare pentru Mos Craciun





Ma mai tii minte? Sunt eu Marga! Iarta-ma ca nu ti-am mai scris de atata amar de vreme…Am uitat sa ma mai bucur de lucrurile marunte dar ce-mi umplu sufletul de cantec,de viata! A venit iarna…Ingerasi pufosi de nea se astern incet-incet pe pamant impodobind intreg mapamondul cu mandre straie albe…Peste tot miros de bucurie…
Imi aduc aminte de magicii ani ai copilariei…inmiresmati cu un cant,cu un zambet…Vant…Zapada…Peste tot simt miresme de vanilie si scortisoara…Bradul asteapta sa fie impodobit..Iar eu te astept pe tine…Mi-a fost asa de dor de tine..nici nu iti poti imagina cu cata nerabdare astept dimineata de Craciun sa vad ce cadouri ai pitit sub pomul plin de frumos si de copilarie…
Iti scriu acum…cand am mai multa nevoie de tine ca oricand..Stii…mi-ai promis ca de fiecare data cand am sa te chem…ai sa ma auzi si ai sa ma ajuti..Ei bine,am nevoie de tine mai mult ca oricand..Lumea a devenit rea,bolnavicioasa..Peste tot chipuri posomorate ce au uitat sa zambeasca,sa iubeasca,SA TRAIASCA! Te rog,adu un strop de bucurie,de speranta si fa ca oamenii sa priveasca inlauntrul lor si sa reinvie spiritual viu al nebuniei,al vietii eterne..sa isi regaseasca copilul din ei.Sa isi reaminteasca ca in fiecare dintre noi se ascunde un om bun,un vers cald,un pic de cutezanta,de prietenie,o raza de speranta,o pata de culoare..
Pentru mine…ti-as cere dragoste…dar ti-am mai cerut  candva si am primit..Acum mi-e teama sa mai iubesc…Iti seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,curajul  sa schimb ceea ce imi sta in putere sa schimb si seninatatea de a face distinctie intre ele…Te rog sa nu imi iei niciodata puterea de a zambi,de a visa,de a trai. Ajuta-ma sa imi ating steaua..sa pun stapanirea pe ea…si sa ii zambesc…As mai cere si o masina a timpului..cu care sa fac clipele sa mai intarzie..sa ma mai bucur putin de copilarie,de prietenii,de viata…Te rog,nu ma desparti niciodata de familia datorita careia eu sunt aici,si sunt ceea ce sunt! Ai grija de prietenii mei…Vegheaza-I indeaproape si fa ca de fiecare data cand au nevoie sa fiu in preajma.sa le ofer dragostea,imboldul pozitiv de care au nevoie,sa le imprumut zambetul meu!
  Nu-mi ramane decat sa te rog ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada.Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…
Te astept cu nerabdare![am curatat si cosul]




03 decembrie 2010

Mi-e door


                        Alta zi din viata mea…o alta ploaia ce imi bate la geam,alte chipuri de oameni  necunoscuti,alt vant ce imi bate in parul-mi atat de revasit,alte frunze ce cad si pe care fara mila le strivim sub picioare...aceeasi eu...Desi alta,totusi aceeasi.Matura dar cu un suflet de copil,trista  dar totusi cea din oglinda imi zambeste,o invingatoare dar totusi o infranta deoarece nu am curajul sa imi infrunt destinul,stiu doar sa pierd...nu imi amintesc sa fi castigat vreo batalia in lupta cu cruda-mi soarta…Altfel,dar totusi la fel. Sunt cea dinainte,insa parca mai melancolica ca niciodata,Ploaia ce mi-a vegheat somul aseara sigur este cea vinovata de ceea ce se intampla cu mine. Sau poate lacrimile pe care le-am varsat pt El,in furia lor, in ploaia lor au luat tot ce aveam mai de pret,mai frumos din viata mea...Simt cum un intreg proces are loc in mine fara sa ma pot opune,cum ma rasucesc in mine insami fara a scrasni macar o data. Si toate astea pt EL,pt clipele dupa care tanjesc de atata vreme,pt o singura noapte plina de iubire...doar atat cer...e putin dar totusi atat de mult pt mine.TU ai devenit cel pentru care vreau sa traiesc,pentru cel care vreau sa mor,alaturi de care vreau sa lupt,alaturi de care vreau sa pierd.Stiu ca suntem total diferiti...tu iubesti vara, eu iubesc iarna,tu soarele eu luna,tu pe Ea..si eu pe tine! Da,pe ea,caci eu pentru tine nu exist,desi tarziu in noapte strig numele tau,tu te ascunzi de mine,fugi de mine,esti atat de aproape si totusi prea departe,oricat as incerca nu te pot atinge,nu te pot strange de mana,nu iti pot simti bataile inimii..inima ce bate pt alta...Simt ca am un pumnal infipt in inima,nu stii ce chin este sa fiu atat de aproape de tine si sa nu te pot atinge,atat de aprope debuzele tale pe care nu le pot saruta,au devenit ca un fruct interzis pe care le doresc atat de intens.Iar tu,iubitul meu,tu razi de mine,de durerea mea,,,,durere atat de dulce...Cand imi vorbesti simt cum intreaga lume e la picioarele mele,cum toate bogatiile mele sunt ale mele...dar cu ce ma ajuta cand pe tine....nu te am...Te intreb daca simti ceva pt mine,ocolesti raspunsul omorandu-ma incet...Ochii tai au devint simbolul vietii mele,doar pentru o singura privire as fi in stare sa mut muntii din loc....Iar cand o capat simt cum un inger vazut doar de mine,ma ia pe o aripa si ma duce spre eternitate.
                   Incet,incet ma sting...de dorinta,de iubire,de dezamagire...insa atunci cand nu voi mai fi...as vrea sa cred ca te vei mai gandi la mine...la aeea fata atat de inocenta,atat de visatoare...acea fata care respira doar pt tine.Iar eu..eu o sa fiu bine...o sa fiu mereu cu tine....Eu o sa ma transform intr-un inger si atunci visul meu se va implini..te voi avea,..voi fi mereu alaturi de tine....voi fi martora iubirii tale cu Ea,desi cu fiecare sarut pe care i-l vei da,sarut de care pe mine m-ai privat,imi vei infige o sulita in suflet..ma multumesc sa fiu cea care te apara....De multe ori as vrea sa fiu o frunza,pe care sa o calci cu picioarele de o mie de ori,o floare pe care o admiri,o raza de soare ce iti managaie chpiul pentru care am trait,o picatura de ploaia ce iti atinge buzele...buzele pe care mereu le-am dorit... Mi-e atat de dor...

27 noiembrie 2010

Sentimente in culori...[eu intr-o lume de straini]

O Prietenie adevarata


Sfarsit de vis..Ivirea zorilor..As vrea ca lumea sa se nasca iar...

 Zambesc si gata!

Mi-a aratat spre inainte – inaintea ei, dar si a mea..
 Visele nu se risipesc.dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..



  •             Ce pot spune despre mine…ar fi atat de multe de punctat si totusi prea putine..Am momente   cand ma simt extrem  de singura , chiar daca in jurul meu se afla o mare de oameni…Sunt clipe cand imi doresc sa evadez ,sa imi gasesc scaparea sub un pic de speranta,sub o raza calda de soare ce imi poate aduce un strop de lumina in inima-mi uneori atat de ravasita…Sunt dati cand parasesc aceasta lume plina de fals,de zgomot,de mizerie si renunt la supliciul[autoimpus dealtfel ] de a fi subjugata unor rigori,dogme,principii…Visele sunt armele mele…Le am mereu…Doar cand visez simt cu adevarat ca traiesc…Visarea,iubirea si amintirea clipelor apuse ma fac sa vibrez odata cu sunetul fiecarei secunde,cu fosnetul fiecei Frunze…Caut peste tot climatul magic al copilariei…Uneori sufletul mi-e ingreunat de tot ce am trait,si totusi gata sa isi ia zborul…Tineretea noastra cu aripi si cu plumb…Oare voi izbuti vreodata sa redau in cuvinte fumusetea unei clipe?Nici nu stii ce greu este sa redai culorile,vibratiile aerului,sunetul  unei singure clipiri…Acelasi sentiment de neapartenenta , de joc inutil, oriunde as merge,ma prefac ca  ma interesez de ceva de care nu imi pasa deloc,ma agit din automatism sau mila,fara sa particip vreodata,fara sa fiu present vreodata undeva. Ceea ce ma atrage se gaseste altundeva si acest altundeva nu stiu ce inseamna.Consider ca putine sunt lucrurile mai puternice decat un imbold pozitiv. Un zambet. O vorba optimista si datatoare de success. Un ,,poti sa o faci” ,atunci cand lucrurile sunt grele.

            Uneori..pun prea mult prêt pe nimicuri..ma bucur din orice..dau culoare fiecarui lucru,imi zugravesc dupa bunu-mi plac dorintele,imi pictez visele…Mi-as dori sa pot sa schimb ceva in Universul asta ce ma constrange,ce ma sufoca,ce ma priveaza de libertate..Insa sunt prea mica…desi visele imi dau aripi sa zbor,inca nu am putut ajunge acolo unde vreau..inca nu mi-am atins steaua..e  inca ascunsa prin negura cerului,e inca prea sus..dar nu suficent sa ma poata face sa renunt…Un om ce nu are vise, nu are prea multe…Imi traiesc fiecare vis in maretia lui si imi asum esecurile..Imi recunosc alegerile proaste dar continui sa cred  -intotdeauna,fara incetare-ca mai exista sanse..Imi tin pleoapele,fortat descise ca sa imi vad dorintele cu ochii ,nu  cu sufletul..Asa le voi implini pe toate..sau aproape pe toate..Si voi continua sa visez chiar si atunci cand nu mai am puterea sa merg mai departe..Cu visele mele voi trece prapastii si pustiuri..Vor fi destule,poate.Sau poate drumul meu va fi lin,poate.Sau amandoua,in echilibru.
            Asa voi fi mereu…mereu EU..Mereu tanara..Mereu visand..Mereu iubind..Mereu traind!

Calimara sufletului...

  




                        Oare m-ai blestemat sa fiu doar pentru tine?  Oare ai facut vreo vraja de ai pus stapanire pe corpul meu? As vrea sa te scot definitv din mintea si din inima mea,as vrea sa imi recuperez surasul sincer si copilaresc,as vrea sa ma redescopar..dar nu pot...Ratiunea nu poate concura cu simtirea...Poate am pus prea mult pret pe nimicuri..Nimicuri care insa imi colorau viata,care-mi faceau inima sa tresalte de veselie...Ai plecat...te-am pierdut..ce ciudat..desi nu te-am avut niciodata am inceput sa ma obisnuiesc cu tine,cu prezenta ta,cu privirea ta atat de calda,de senina,de zambetul tau strengresc.....Mi-e atat de dor de tine,de mine,de atingerile tale stangace,infantile ce ma conduceau spre Paradis...As  vrea sa dau timpul inapoi...sa te ocolesc,sa nu imi dau seama ca te cunosc,sa fim doi necunoscuti....De fapt...asa suntem...desi pentru mine tu esti totul,esti si Soarele,esti si Luna,esti picul de roua ce imi potoleste setea de iubire,esti primul fulg de nea,primul ghiocel ce strapunge gerul..Dar eu pentru tine exist? Stii de mine? Daca ne intalnim pe strada reusesti sa imi citesti in privire? NU! Treci nepasator,privindu-ma cu indiferenta,infingadnu-mi in inima mii de pumnale ce se rasucesc o data cu fiecare gest sfidator,,cu fiecare cuvant care imi umple sufletul de lacrimi...
                Poate asa mi-a fost dat sa traiesc..sa respir doar pentru a supravietui,sa sufar in loc de a iubi....sa iubesc din toata fiinta mea pe cineva...iar acel EL devenit dorinta de nestins sa nu fie facut pentru mine...EL sa iubesca pe ea...
                Ma simt atat de deziluzionata...as vrea sa plec,sa te las in urma,sa uit de tot..dar ceva ma tine tntuita in patul zbuciumurilor si ale chinurilor respingerii,dispretului....De ce oare nu am puterea sa pun punct..de ce nu am puterea sa o iau de la capat,sa te scot definitv din suflet....Poate pentru ca inca sper ca iti vei da seama de ceea ce nutreste in inima mea...Poate pentru ca inca am credinta ca vei ajunge sa imi impartasesti sentimentele. Acea clipa este din ce in ce mai departe....Simt cum sunt sleita de puteri..cum nu mai pot lupta cu soarta....Am obosit sa mai sper,sa mai cred,sa te mai iubesc...

                Cred ca a sosit momentul sa spun ADIO! Da,adio,nu la revedere si nu pe curand..Doar prin adio,te mai pot uita....Sper sa ai parte de toata fericirea...sa faci din durerea mea Raiul tau...sa ai parte de toata iubirea pe care ai refuzat sa mi-o daruiesti  mie si nu iti doresc sa trei prin toate framantarile care m-au dus pe mine la pieire...
                ADIO!

21 noiembrie 2010

Iubirea arsa

Spune-mi..suflete, ti-e dor?
Priveste...mai am putin si mor..
Sunt in mijlocul unei furtuni..
Un foc inlauntru-mi mocneste,
Arde si doare..
Spune-mi..auzi-vei vreodata glasul pustiu al sufletului
Ce tipa incet cat ii e dor...
Priveste cum arzi..nota cu nota,cantecul dulce-al iubirii..
Imi lipseste puterea,imi lipseste curajul
De-a opri ceasornicul
Ce-mi masoara destramarea..
Priveste..sunt ca un inger negru
Plin de flacari..un inger tenebru
Secunda de secunda..te indepartezi...
Pleci...refuzi sa ma mai vezi...
Deschid o poarta..
Vad o regina-a noptii ..moarta,
Ma simt atat de singura...
Uitata sub un fosnet de frunza,
Inchisa intr-o vibratie a unei clipe..
Ma uit in jur...necunoscut...
Oare cand am invatat sa zbor?
Jos...te zaresc..ochii-mi sunt atat de plini de tine...
Asculta..ceasornicul a stat...
Am inchis poarta...am plecat..


Priveste...

Franturi de viata...

                Ganduri … franturi de ganduri..Cioburi de sentimente…prea multe emotii,trairi,idei…si totusi ma simt goala pe dinauntru. Imi vine sa strig, dar intervine imediat ratiunea: nu esti singura pe acest pamant,ce-o sa zica ceilalti? As vrea sa nu-mi  mai pese atat de mult de ceea ce crede lumea…Aceeasi ratiune ce m-a facut sa renunt la acel ceva ce ma facea sa rad,sa plang,sa ating cerul,sa zbor…
                Ma simt atat de singura,paradoxal,in conditiile in care ma lovesc de oameni la fiecare pas.Astazi mi-am dorit mai mult decat oricand sa iubesc cu toata fiinta mea,sa ma daruiesc unei persoane  speciale, cu patima, cu sufletul, cu toata dezlantuirea,dar-tot timpul intervine acest ,,dar” enervant si obositor-nu a fost posibil. E sfasietor sa nu fi trait acest sentiment,frumos,pur,inaltator-iubirea-din cauza unor princii pe care mi le-am impus.E dureros sa renunti la ceea ce te face sa te simti cu adevarat  ca existi…
                Ce pacat ca sufletul nu este in concordanta cu vremea de afara..o superb zi de toamna…de toamna tarzie,o zi plina de  viata,de soare,de bucurie…o zi in care iti doresti sa hoinaresi,sa fugi,sa evadezi..sa te pierzi printre fosnetele frunzelor,sa te ascunzi de privirea cerului,sa alergi dupa o raza de soare care sa iti dezmorteasca inima… As vrea sa nu ma mai doara atat de mult sufletul,as vrea sa rad , as vrea sa uit..O lacrima se rostogoleste neincrezator pe obrazu-mi atat de palid.
                Dragostea  adevarata nu se cheltuie.Cu cat dai mai mult,cu atat mai mult iti ramane. Iar daca te adapi dub fantana adevarata,cu cat scoti mai mult din ea,cu atat e mai generoasa. Dar iubitul tau,daca surade in alta parte,te jefuieste si t u  vei fi obosita de a iubi….

19 noiembrie 2010

Niste raspunsuri..

Nu stiu ce se intampla cu mine....sunt doua persoane intr-un singur suflet...sunt si inger si demon..Uneori imi doresc sa fii langa mine,sa iti acult tacerea,sa iti numar bataile inimii,sa te simt contopit de trupul meu...Alteori tot ceea ce vreau este sa te uit,sa te scot definitiv  din fiecare por ak meu sub care te-ai infiltrat fara sa te pot inlatura,alunga  din sufletul si mintea mea..De ce ma pierd in preajma ta? De ce simt ca lumea este a mea cand ma iei de mana? De ce imi pierd noptile gandidu-ma la tine? De ce  esti stapan pe mine,pe trupu-mi ce tanjeste  dupa o mangaiere,pe inima-mi atat de plina de tine.. De ce tu? De ce m-am oprit la ochii tai? De ce te-am privit in ochi atunci cand am vorbit cu tine ?  Cum as putea sa uit ? Cu cat incerc mai mult sa scap,sa imi  salvez sufletul de nimicire,cu atat ma incatusez mai tare in temnita imposibilului. As vrea sa fug,sa ma ascund,sa imi gasesc refugiul sub o picatura  de ploaie care sa mi te  stearga definitiv  din inima pe care ti-ai insusit-o...Oare imi este dat sa-mi purific sufletul cu propriile-mi lacrimi? De multe ori am incercat sa ma prefac ca nu existi,ca esti doar un necunoscut...dar nu pot...mintea mea este centralizata doar pe gesturile tale.Fiecare farama din mine te cheama,te vrea langa mine..Oare te voi avea vreodata? Oare ma vei vedea? Oare vei avea mila de acest suflet ce pribegeste in cautarea linistii? Sau ma vei lasa sa ma sting usor-usor de dor,de dorinta...Sau poate iti vei da seama prea tarziu..cand poate nu voi mai fi aici...cand voi fi acolo..pe marea marilor sperante,izbindu-ma o data cu valurile se tarm...cantand impreuna cu pescarusi....cand voi fi copilul marii....

Zambet ucis...

Pentru tine!

 M-am hotarat sa pun punct.Sa ma detasez de toate,sa fiu iar eu cea dinainte,fata vesela,care zambea mereu,pentru care viata era un suras..
 M-am lasat insa coplesita de emotii,de sentimente prea puterinice,de lacrimi.M-am hranit cu vise,cu cuvinte goale,cu tine,cu prezenta ta.Fiecare gest,fiecare privire indreptata spre mine era ca o picatura de ploaie ce-mi dadea din nou puterea sa mai sper.
Orice vis are insa si un sfarsit,al meu s-a terminat tragic.Am lasat iubirea sa imi scape printre degete,m-am lasat invinsa inainte ca lupta sa fi inceput.Nu cred nimic din ce s-a intamplat,regret doar ca nu am spus “da” la momentul potrivit,ca am lasat sa intervina alte persone care au alterat relatia noastra.
Acum …incep sa zbor din nou…ce dor mi-a fost de zborul meu!..Am inceput sa dansez din nou cu ploaia,sa cant din nou,sa fiu EU!..
 Tot ceea ce a fost,nu a insemnat decat un scenariu,mi-am imaginat ceva ce nu era,m-am indragostit fara sa vreau..am cautat iubirea acolo unde nu era!
  Am ras cand nu trebuia,am incercat sa inlocuiesc persoane,de neinlocuit,am tipat si-am sarit in sus de bucurie,am iubit si am fost iubita, dar am fost si respinsa,am telefonat doar pentru a auzi o voce,m-am INDRAGOSTIT de un suras…Am plans ascultand muzica si privind fotografii..Am crezut ca voi muri de nostalgie,insa am trecut peste toate..Simt ca am dezamagit persoane,ca am uitat de lucrurile cu adevarat importante,ca am uitat de ce traiesc,ca am trait doar pentru EL!..M-am temut ca voi pierde o persoana draga..pe care pana la urma tot am pierdut-o,dar am inceput sa cred din nou…Sa cred in stele..in flori…in mine…
 Cum să uit? Iubirea aceasta nu se uită. Iartă-mă dar nu pot înceta să te iubesc… Singurul lucru pe care mă pot baza este că vom rămâne puternici. Cu fiecare cuvânt şi în fiecare clipă au mă rog pentru noi… Nu pot înceta să te iubesc. Ar însemna să trădez iubirea mea pentru tine. Ar însemna să te trădez pe tine. Ar însemna să trădez promisiunea mea în faţa ta. Iartă-mă dar nu ştiu a înceta să te iubesc. Nu ştiu. Nu pot şti.
Tu nu vezi niciodată fluturii cum se privesc peste noi? Nici semnele pe care vântul la face ierbii când trecem? Dacă mă întorc brusc ramurile încremenesc şi aşteaptă să ne îndepărtăm? N-ai observat că păsările apun? N-ai observat că frunzele se sting? N-ai observat şoaptele care cresc în spatele nostru ca muşchiul pe partea trunchiurilor dinspre nord? Şi tăcerea care ne aşteaptă oriunde…
 Am redevenit EU!...cel mai important..m-am ridicat si am inceput sa privesc din nou inainte..sa fumez culorile..