Ganduri … franturi de ganduri..Cioburi de sentimente…prea multe emotii,trairi,idei…si totusi ma simt goala pe dinauntru. Imi vine sa strig, dar intervine imediat ratiunea: nu esti singura pe acest pamant,ce-o sa zica ceilalti? As vrea sa nu-mi mai pese atat de mult de ceea ce crede lumea…Aceeasi ratiune ce m-a facut sa renunt la acel ceva ce ma facea sa rad,sa plang,sa ating cerul,sa zbor…
Ma simt atat de singura,paradoxal,in conditiile in care ma lovesc de oameni la fiecare pas.Astazi mi-am dorit mai mult decat oricand sa iubesc cu toata fiinta mea,sa ma daruiesc unei persoane speciale, cu patima, cu sufletul, cu toata dezlantuirea,dar-tot timpul intervine acest ,,dar” enervant si obositor-nu a fost posibil. E sfasietor sa nu fi trait acest sentiment,frumos,pur,inaltator-iubirea-din cauza unor princii pe care mi le-am impus.E dureros sa renunti la ceea ce te face sa te simti cu adevarat ca existi…
Ce pacat ca sufletul nu este in concordanta cu vremea de afara..o superb zi de toamna…de toamna tarzie,o zi plina de viata,de soare,de bucurie…o zi in care iti doresti sa hoinaresi,sa fugi,sa evadezi..sa te pierzi printre fosnetele frunzelor,sa te ascunzi de privirea cerului,sa alergi dupa o raza de soare care sa iti dezmorteasca inima… As vrea sa nu ma mai doara atat de mult sufletul,as vrea sa rad , as vrea sa uit..O lacrima se rostogoleste neincrezator pe obrazu-mi atat de palid.
Dragostea adevarata nu se cheltuie.Cu cat dai mai mult,cu atat mai mult iti ramane. Iar daca te adapi dub fantana adevarata,cu cat scoti mai mult din ea,cu atat e mai generoasa. Dar iubitul tau,daca surade in alta parte,te jefuieste si t u vei fi obosita de a iubi….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu