Calimara sufletului...

  

                        Oare m-ai blestemat sa fiu doar pentru tine?  Oare ai facut vreo vraja de ai pus stapanire pe corpul meu? As vrea sa te scot definitv din mintea si din inima mea,as vrea sa imi recuperez surasul sincer si copilaresc,as vrea sa ma redescopar..dar nu pot...Ratiunea nu poate concura cu simtirea...Poate am pus prea mult pret pe nimicuri..Nimicuri care insa imi colorau viata,care-mi faceau inima sa tresalte de veselie...Ai plecat...te-am pierdut..ce ciudat..desi nu te-am avut niciodata am inceput sa ma obisnuiesc cu tine,cu prezenta ta,cu privirea ta atat de calda,de senina,de zambetul tau strengresc.....Mi-e atat de dor de tine,de mine,de atingerile tale stangace,infantile ce ma conduceau spre Paradis...As  vrea sa dau timpul inapoi...sa te ocolesc,sa nu imi dau seama ca te cunosc,sa fim doi necunoscuti....De fapt...asa suntem...desi pentru mine tu esti totul,esti si Soarele,esti si Luna,esti picul de roua ce imi potoleste setea de iubire,esti primul fulg de nea,primul ghiocel ce strapunge gerul..Dar eu pentru tine exist? Stii de mine? Daca ne intalnim pe strada reusesti sa imi citesti in privire? NU! Treci nepasator,privindu-ma cu indiferenta,infingadnu-mi in inima mii de pumnale ce se rasucesc o data cu fiecare gest sfidator,,cu fiecare cuvant care imi umple sufletul de lacrimi...

                Poate asa mi-a fost dat sa traiesc..sa respir doar pentru a supravietui,sa sufar in loc de a iubi....sa iubesc din toata fiinta mea pe cineva...iar acel EL devenit dorinta de nestins sa nu fie facut pentru mine...EL sa iubesca pe ea...

                Ma simt atat de deziluzionata...as vrea sa plec,sa te las in urma,sa uit de tot..dar ceva ma tine tntuita in patul zbuciumurilor si ale chinurilor respingerii,dispretului....De ce oare nu am puterea sa pun punct..de ce nu am puterea sa o iau de la capat,sa te scot definitv din suflet....Poate pentru ca inca sper ca iti vei da seama de ceea ce nutreste in inima mea...Poate pentru ca inca am credinta ca vei ajunge sa imi impartasesti sentimentele. Acea clipa este din ce in ce mai departe....Simt cum sunt sleita de puteri..cum nu mai pot lupta cu soarta....Am obosit sa mai sper,sa mai cred,sa te mai iubesc...

                Cred ca a sosit momentul sa spun ADIO! Da,adio,nu la revedere si nu pe curand..Doar prin adio,te mai pot uita....Sper sa ai parte de toata fericirea...sa faci din durerea mea Raiul tau...sa ai parte de toata iubirea pe care ai refuzat sa mi-o daruiesti  mie si nu iti doresc sa trei prin toate framantarile care m-au dus pe mine la pieire...

                ADIO!