O Prietenie adevarata
Sfarsit de vis..Ivirea zorilor..As vrea ca lumea sa se nasca iar...
Mi-a aratat spre inainte – inaintea ei, dar si a mea..
- Ce pot spune despre mine…ar fi atat de multe de punctat si totusi prea putine..Am momente cand ma simt extrem de singura , chiar daca in jurul meu se afla o mare de oameni…Sunt clipe cand imi doresc sa evadez ,sa imi gasesc scaparea sub un pic de speranta,sub o raza calda de soare ce imi poate aduce un strop de lumina in inima-mi uneori atat de ravasita…Sunt dati cand parasesc aceasta lume plina de fals,de zgomot,de mizerie si renunt la supliciul[autoimpus dealtfel ] de a fi subjugata unor rigori,dogme,principii…Visele sunt armele mele…Le am mereu…Doar cand visez simt cu adevarat ca traiesc…Visarea,iubirea si amintirea clipelor apuse ma fac sa vibrez odata cu sunetul fiecarei secunde,cu fosnetul fiecei Frunze…Caut peste tot climatul magic al copilariei…Uneori sufletul mi-e ingreunat de tot ce am trait,si totusi gata sa isi ia zborul…Tineretea noastra cu aripi si cu plumb…Oare voi izbuti vreodata sa redau in cuvinte fumusetea unei clipe?Nici nu stii ce greu este sa redai culorile,vibratiile aerului,sunetul unei singure clipiri…Acelasi sentiment de neapartenenta , de joc inutil, oriunde as merge,ma prefac ca ma interesez de ceva de care nu imi pasa deloc,ma agit din automatism sau mila,fara sa particip vreodata,fara sa fiu present vreodata undeva. Ceea ce ma atrage se gaseste altundeva si acest altundeva nu stiu ce inseamna.Consider ca putine sunt lucrurile mai puternice decat un imbold pozitiv. Un zambet. O vorba optimista si datatoare de success. Un ,,poti sa o faci” ,atunci cand lucrurile sunt grele.
Uneori..pun prea mult prêt pe nimicuri..ma bucur din orice..dau culoare fiecarui lucru,imi zugravesc dupa bunu-mi plac dorintele,imi pictez visele…Mi-as dori sa pot sa schimb ceva in Universul asta ce ma constrange,ce ma sufoca,ce ma priveaza de libertate..Insa sunt prea mica…desi visele imi dau aripi sa zbor,inca nu am putut ajunge acolo unde vreau..inca nu mi-am atins steaua..e inca ascunsa prin negura cerului,e inca prea sus..dar nu suficent sa ma poata face sa renunt…Un om ce nu are vise, nu are prea multe…Imi traiesc fiecare vis in maretia lui si imi asum esecurile..Imi recunosc alegerile proaste dar continui sa cred -intotdeauna,fara incetare-ca mai exista sanse..Imi tin pleoapele,fortat descise ca sa imi vad dorintele cu ochii ,nu cu sufletul..Asa le voi implini pe toate..sau aproape pe toate..Si voi continua sa visez chiar si atunci cand nu mai am puterea sa merg mai departe..Cu visele mele voi trece prapastii si pustiuri..Vor fi destule,poate.Sau poate drumul meu va fi lin,poate.Sau amandoua,in echilibru.
Asa voi fi mereu…mereu EU..Mereu tanara..Mereu visand..Mereu iubind..Mereu traind!
