05 martie 2011

Scrisoare de ramas-bun

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Inceputului...


Cuvintele sunt cutremurate de sentimente pure,sincere ,ce par a-i inalta sufletul si totodata a-l izbi de colturile dureroase ale inlauntrului. Se spune ca nu exista artist,sculptor,poet, mai mare decat cel indragostit. Perfect adevarat. A citi ce-ti scrie iubirea care tace, a auzi cu ochii, sunt lucruri pe care nu le pot face decat cei ce-si daruiesc sufletul gingasului simt al iubirii. Iar in spatele fiecarui sunet, sta o clipa din propria existenta efemera
Am invatat ca nu te poti opune legilor fizice universal valabile, ca timpul este maestrul de ceremonii ce ne calauzeste pasii spre locurile unde destinul ne cheama si ca greseala noastra este ca ne inchipui ca il putem insela. Am iubit,si mi-am cantat dragostea,deziluzia,sperantele arse spre cele patru zari. Stiu ca unde nu e moarte,nu e nici iubire, dar totusi am cerut sa se opreasca ceasornicul cu care ni se masura destramarea. Iubirea este un foc de gheata ce mocneste lent si mistuie interioru-ti, colorand intunericul in care erai cufundat,in diverse nuante….uneori pline de viata,de visuri…alteori pale… In aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul,pe cand doi minus unul..este egal cu zero.
S-a intamplat ca am iubit…asa cum am si fost iubita..fara sa inteleg de ce,ce fac,incotro ma indrept…In mine se mai vorbeste si astazi despre dragoste…Pentru a nu fi singuri, vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne ofera aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni,de oameni care ne iubesc,ca nu suntem singuri. Pe parcursul existentei mele(Caci ma incapatanez sa raman agatata de fiinta mea), nu stiu sa fi facut altceva in afara de a fauri mii de visuri. Am simtit cum acestea isi infingeau adanc radacinile in sufletu-mi si asa mutilat…auzeam ecoul  surd al creionarii lor si eram martor mut, atunci cand acestea se naruiau,se pierdau in nemarginirea cerului.  Stiam ca sufletul mi se prabusea incet-incet  in mocirla neapartenentei. Am impresia ca nu ma identific in lumea asta. Si cand in sfarsit intrezaream o raza de lumina,menita sa strapunga obscuritatea oarba in care ma aflam,iarna se reintoarce in mine…Credeam  ca vei reusi sa-mi reconstitui, farama cu farama, faptura-mi, asa..ca un puzzle. A iubi,iubit,iubind..incercand sa uiti..sa tipi ca orice sfarsit implica si un nou inceput..cuvintele refuza sa se articuleze,ramanand prizoniera propriilor rasuflari, batai ale inimii. De ce eu? De ce tu? Freamatul intregii fiinte te cheama…inima imi vibreaza o data cu fiecare acord de chitara, fiecare privire albastra,menita sa lateasca abisul dintre noi. De ce ai rasarit in viata-mi?  De ce ai adus atata haos,incertitudine,lumina in diapozitivele adolescentei mele? De ce te-ai incapatanat sa-mi colorezi cuvintele? Existenta? Simti cum pulsul mi se accelereaza doar la auzul pasilor tai? Mi-ai simtit mana tremurand cand te-ai apropiat intaia oara de mine? Te-am imbratisat cu ochii, m-am pierdut in senintatea privirii tale,fara de  care nimic nu mai este verde sau albastru. Stateam,taceam si te primeam in viata mea.. Nu rosteam niciun sunet…mi-era teama sa nu te atinga vreun cuvant… Si ai patruns in sufletul meu..Te-ai infiorat doar cat ai aruncat privirea…imi comprimasem simtirea si gesturile…. Era atata liniste in acea seara…de mi se parea ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna!