Ma mai tii minte? Sunt eu Marga! Iarta-ma ca nu ti-am mai scris de atata amar de vreme…Am uitat sa ma mai bucur de lucrurile marunte dar ce-mi umplu sufletul de cantec,de viata! A venit iarna…Ingerasi pufosi de nea se astern incet-incet pe pamant impodobind intreg mapamondul cu mandre straie albe…Peste tot miros de bucurie…
Imi aduc aminte de magicii ani ai copilariei…inmiresmati cu un cant,cu un zambet…Vant…Zapada…Peste tot simt miresme de vanilie si scortisoara…Bradul asteapta sa fie impodobit..Iar eu te astept pe tine…Mi-a fost asa de dor de tine..nici nu iti poti imagina cu cata nerabdare astept dimineata de Craciun sa vad ce cadouri ai pitit sub pomul plin de frumos si de copilarie…
Iti scriu acum…cand am mai multa nevoie de tine ca oricand..Stii…mi-ai promis ca de fiecare data cand am sa te chem…ai sa ma auzi si ai sa ma ajuti..Ei bine,am nevoie de tine mai mult ca oricand..Lumea a devenit rea,bolnavicioasa..Peste tot chipuri posomorate ce au uitat sa zambeasca,sa iubeasca,SA TRAIASCA! Te rog,adu un strop de bucurie,de speranta si fa ca oamenii sa priveasca inlauntrul lor si sa reinvie spiritual viu al nebuniei,al vietii eterne..sa isi regaseasca copilul din ei.Sa isi reaminteasca ca in fiecare dintre noi se ascunde un om bun,un vers cald,un pic de cutezanta,de prietenie,o raza de speranta,o pata de culoare..
Pentru mine…ti-as cere dragoste…dar ti-am mai cerut candva si am primit..Acum mi-e teama sa mai iubesc…Iti seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,curajul sa schimb ceea ce imi sta in putere sa schimb si seninatatea de a face distinctie intre ele…Te rog sa nu imi iei niciodata puterea de a zambi,de a visa,de a trai. Ajuta-ma sa imi ating steaua..sa pun stapanirea pe ea…si sa ii zambesc…As mai cere si o masina a timpului..cu care sa fac clipele sa mai intarzie..sa ma mai bucur putin de copilarie,de prietenii,de viata…Te rog,nu ma desparti niciodata de familia datorita careia eu sunt aici,si sunt ceea ce sunt! Ai grija de prietenii mei…Vegheaza-I indeaproape si fa ca de fiecare data cand au nevoie sa fiu in preajma.sa le ofer dragostea,imboldul pozitiv de care au nevoie,sa le imprumut zambetul meu!
Nu-mi ramane decat sa te rog ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada.Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…
Te astept cu nerabdare![am curatat si cosul]
