Mi-e door

                        Alta zi din viata mea…o alta ploaia ce imi bate la geam,alte chipuri de oameni  necunoscuti,alt vant ce imi bate in parul-mi atat de revasit,alte frunze ce cad si pe care fara mila le strivim sub picioare...aceeasi eu...Desi alta,totusi aceeasi.Matura dar cu un suflet de copil,trista  dar totusi cea din oglinda imi zambeste,o invingatoare dar totusi o infranta deoarece nu am curajul sa imi infrunt destinul,stiu doar sa pierd...nu imi amintesc sa fi castigat vreo batalia in lupta cu cruda-mi soarta…Altfel,dar totusi la fel. Sunt cea dinainte,insa parca mai melancolica ca niciodata,Ploaia ce mi-a vegheat somul aseara sigur este cea vinovata de ceea ce se intampla cu mine. Sau poate lacrimile pe care le-am varsat pt El,in furia lor, in ploaia lor au luat tot ce aveam mai de pret,mai frumos din viata mea...Simt cum un intreg proces are loc in mine fara sa ma pot opune,cum ma rasucesc in mine insami fara a scrasni macar o data. Si toate astea pt EL,pt clipele dupa care tanjesc de atata vreme,pt o singura noapte plina de iubire...doar atat cer...e putin dar totusi atat de mult pt mine.TU ai devenit cel pentru care vreau sa traiesc,pentru cel care vreau sa mor,alaturi de care vreau sa lupt,alaturi de care vreau sa pierd.Stiu ca suntem total diferiti...tu iubesti vara, eu iubesc iarna,tu soarele eu luna,tu pe Ea..si eu pe tine! Da,pe ea,caci eu pentru tine nu exist,desi tarziu in noapte strig numele tau,tu te ascunzi de mine,fugi de mine,esti atat de aproape si totusi prea departe,oricat as incerca nu te pot atinge,nu te pot strange de mana,nu iti pot simti bataile inimii..inima ce bate pt alta...Simt ca am un pumnal infipt in inima,nu stii ce chin este sa fiu atat de aproape de tine si sa nu te pot atinge,atat de aprope debuzele tale pe care nu le pot saruta,au devenit ca un fruct interzis pe care le doresc atat de intens.Iar tu,iubitul meu,tu razi de mine,de durerea mea,,,,durere atat de dulce...Cand imi vorbesti simt cum intreaga lume e la picioarele mele,cum toate bogatiile mele sunt ale mele...dar cu ce ma ajuta cand pe tine....nu te am...Te intreb daca simti ceva pt mine,ocolesti raspunsul omorandu-ma incet...Ochii tai au devint simbolul vietii mele,doar pentru o singura privire as fi in stare sa mut muntii din loc....Iar cand o capat simt cum un inger vazut doar de mine,ma ia pe o aripa si ma duce spre eternitate.

                   Incet,incet ma sting...de dorinta,de iubire,de dezamagire...insa atunci cand nu voi mai fi...as vrea sa cred ca te vei mai gandi la mine...la aeea fata atat de inocenta,atat de visatoare...acea fata care respira doar pt tine.Iar eu..eu o sa fiu bine...o sa fiu mereu cu tine....Eu o sa ma transform intr-un inger si atunci visul meu se va implini..te voi avea,..voi fi mereu alaturi de tine....voi fi martora iubirii tale cu Ea,desi cu fiecare sarut pe care i-l vei da,sarut de care pe mine m-ai privat,imi vei infige o sulita in suflet..ma multumesc sa fiu cea care te apara....De multe ori as vrea sa fiu o frunza,pe care sa o calci cu picioarele de o mie de ori,o floare pe care o admiri,o raza de soare ce iti managaie chpiul pentru care am trait,o picatura de ploaia ce iti atinge buzele...buzele pe care mereu le-am dorit... Mi-e atat de dor...