Nu stiu ce se intampla cu mine....sunt doua persoane intr-un singur suflet...sunt si inger si demon..Uneori imi doresc sa fii langa mine,sa iti acult tacerea,sa iti numar bataile inimii,sa te simt contopit de trupul meu...Alteori tot ceea ce vreau este sa te uit,sa te scot definitiv din fiecare por ak meu sub care te-ai infiltrat fara sa te pot inlatura,alunga din sufletul si mintea mea..De ce ma pierd in preajma ta? De ce simt ca lumea este a mea cand ma iei de mana? De ce imi pierd noptile gandidu-ma la tine? De ce esti stapan pe mine,pe trupu-mi ce tanjeste dupa o mangaiere,pe inima-mi atat de plina de tine.. De ce tu? De ce m-am oprit la ochii tai? De ce te-am privit in ochi atunci cand am vorbit cu tine ? Cum as putea sa uit ? Cu cat incerc mai mult sa scap,sa imi salvez sufletul de nimicire,cu atat ma incatusez mai tare in temnita imposibilului. As vrea sa fug,sa ma ascund,sa imi gasesc refugiul sub o picatura de ploaie care sa mi te stearga definitiv din inima pe care ti-ai insusit-o...Oare imi este dat sa-mi purific sufletul cu propriile-mi lacrimi? De multe ori am incercat sa ma prefac ca nu existi,ca esti doar un necunoscut...dar nu pot...mintea mea este centralizata doar pe gesturile tale.Fiecare farama din mine te cheama,te vrea langa mine..Oare te voi avea vreodata? Oare ma vei vedea? Oare vei avea mila de acest suflet ce pribegeste in cautarea linistii? Sau ma vei lasa sa ma sting usor-usor de dor,de dorinta...Sau poate iti vei da seama prea tarziu..cand poate nu voi mai fi aici...cand voi fi acolo..pe marea marilor sperante,izbindu-ma o data cu valurile se tarm...cantand impreuna cu pescarusi....cand voi fi copilul marii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu